Papa Francisc a murit la vârsta de 88 de ani a anunțat Vaticanul, luni, conform Sky News.

Decesul suveranului pontif a fost anunțată de cardinalul Farrell într-o declarație transmisă de Vatican. Decesul a fost constatat luni dimineață, în a doua zi de Paște.

„Dragi frați și surori, cu mare tristețe anunț moartea Sfântului Părinte Francisc.

La ora 7:35, în această dimineață, Episcopul Romei, Francisc, s-a întors în casa Tatălui. Toată viața lui a fost dedicată serviciului Domnului și Bisericii sale.

El ne-a învățat să trăim în valorile Evangheliei, cu fidelitate, curaj și iubire unviersală, mai ales în favoarea celor mai săraci și celor mai marginalizați.

Cu o recunoștință imensă pentru exemplul său ca adevărat discipol al domnului Iisus, încredințăm spiritul Papei Francisc iubirii nemărginite și milostive a lui Dumnezeu”.

Vatican: Papa Francisc a murit în urma unui accident vascular cerebral și a unui stop cardiac

Decesul Papei vine după o perioadă de internare de mai mult de o lună, din cauza unei infecții respiratorii, fiind externat de puțin timp. Ultima sa apariție a fost în prima zi de Paște, când a rostit un mesaj foarte scurt și a binecuvântat copilașii.

Citește și … Biserica Ortodoxă Română (B.O.R.), mesaj de condoleanțe către Vatican

Ultimul mesaj al Papei, din prima zi de Paște, în imaginile de mai jos.

UPDATE – 1

Papa Francisc a condus Biserica Catolică vreme de 12 ani

Papa Francisc (Jorge Maria Bergoglio, pe numele său de botez) a condus Biserica Catolică din 2013, urmându-i la șefia Bisericii Catolice Papei Benedict al XVI-lea (Josef Ratzinger), după demisia acestuia.

Papa Francisc era argentinian de origine, fiind primul papă din Americi, primul papă din Ordinul Iezuit și primul papă din afara Europei din ultimele 13 secole. Ultimul papă cu origini non-europene a fost Grigore al III-lea (731-741), care avea origine siriene.

Papa Francisc a fost un lider spiritual, un simbol al compasiunii, un model de bunătate, modestie şi înţelepciune, care a creat punţi între popoare, a transmis primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan, candidat la alegerile prezidenţiale.

UPDATE 2

Ales papă la vârsta de 76 de ani, Francisc însuși nu se aștepta să conducă Biserica Catolică pentru o perioadă atât de lungă. „Doi sau trei ani. Și apoi la Casa Tatălui”, a glumit el chiar în fața jurnaliștilor în 2014, potrivit BFM TV.

Ultimii ani ai Sfântului Părinte argentinian au fost marcați de o serie de probleme de sănătate. Folosind un scaun cu rotile din 2022 din cauza durerilor la genunchi, un baston atunci când stătea în picioare și un aparat auditiv, Papa Francisc a trebuit să fie spitalizat în mai multe rânduri. De exemplu, pentru o operație la colon în iulie 2021, după o operație de hernie abdominală în iunie 2023 și mai recent pentru bronșită în februarie 2025.

Aceste spitalizări repetate nu l-au împiedicat să continue să călătorească pe glob pentru a se întâlni cu șefi de stat și catolici din întreaga lume. În septembrie anul trecut, a întreprins un turneu de douăsprezece zile în Asia de Sud-Est și Oceania, cea mai lungă călătorie de la începutul pontificatului său.

Papa „de la capătul lumii”
Povestea sa a început de cealaltă parte a globului. Francisc, al cărui nume real este Jorge Mario Bergoglio, s-a născut în 1936 în Buenos Aires, Argentina, într-o familie modestă. Tatăl său, un imigrant italian din Piemont, lucra la căile ferate, iar mama sa era casnică. De-a lungul vieții sale, prin angajamentele sale și stilul său de viață ascetic, „Papa săracilor” a rămas fidel rădăcinilor sale modeste. A fost chiar primul care și-a luat numele de Francisc, în semn de omagiu pentru Sfântul Francisc de Assisi, fondatorul ordinului franciscan care a pus sărăcia și simplitatea în centrul vieții lor.

După ce a absolvit ca tehnician chimist, Jorge Bergoglio a intrat în Compania lui Isus la vârsta de 21 de ani și a fost hirotonit preot în 1969. Numit episcop auxiliar de către Ioan Paul al II-lea în 1992, el a devenit arhiepiscop de Buenos Aires în 1998 și apoi cardinal și primat al Argentinei patru ani mai târziu. Ar fi putut deveni Papă încă din 2005, când fumul alb s-a ridicat deasupra Vaticanului pentru a anunța alegerea lui Benedict al XVI-lea? La câteva luni după conclav, un cardinal, vorbind sub protecția anonimatului, a explicat că al patrulea și ultimul tur de scrutin a fost un duel între Joseph Ratzinger și Jorge Bergoglio…

Totuși, argentinianul a devenit Papă indirect datorită lui Benedict al XVI-lea. La 11 februarie 2013, pontiful german a uimit întreaga lume anunțându-și demisia din funcție, o premieră din Evul Mediu. Cinci tururi de scrutin au dus la alegerea argentinianului. „Cardinalii au mers până la capătul pământului pentru a mă găsi”, a glumit cel de-al 266-lea papă din istorie.

Un papă ecologist
În timpul pontificatului său, Sfântul Părinte a navigat între încercările de a reconcilia Biserica cu problemele timpului nostru și pozițiile mai conservatoare. Apărarea cauzei migranților este o constantă pentru un papă care, alternativ, critică „egoismul”, “insensibilitatea” și „indiferența” țărilor bogate.

Acest angajament este reflectat și în acțiunile sale. În iulie 2013, el a făcut una dintre primele sale călătorii pe insula Lampedusa, poarta de intrare a migranților din Africa în Europa. În februarie anul trecut, într-o scrisoare adresată episcopilor americani, el a denunțat încă o dată cu fermitate politica președintelui Donald Trump de „deportări în masă”.

Papa Francisc a făcut, de asemenea, o impresie profundă cu enciclica sa „Laudato si”, un text de aproximativ 200 de pagini. Aici, el descrie încălzirea globală drept „una dintre principalele provocări cu care se confruntă omenirea astăzi”, invitându-ne să „devenim conștienți de necesitatea de a face schimbări în stilul nostru de viață, de producție și de consum”.

Poziții conservatoare
Francisc, pe de altă parte, adoptă o linie mai tradițională în Biserică atunci când vine vorba de a lua poziție cu privire la probleme sociale precum homosexualitatea și căsătoria preoților. În 2023, deși a declarat că incriminarea homosexualității este „greșită”, el a insistat că aceasta este un „păcat”. În același an, în ceea ce privește celibatul preoților, el a făcut, de asemenea, valuri, declarând că „nu este pregătit” să revizuiască această obligație. Apoi a adăugat: „Vom vedea că va veni timpul când un papă, poate, o va revizui”.

Confruntat cu multiplele scandaluri de abuzuri sexuale comise de preoți, Francisc a fost clar. El nu a încetat să își exprime „rușinea” și să le ceară iertare victimelor. Aceste cuvinte au fost însoțite de măsuri precum ridicarea secretului papal privind violențele sexuale și obligația religioșilor și laicilor de a raporta toate cazurile ierarhiei lor, introdusă în 2019.

Papa Francisc s-a confruntat cu dificultăți de altă natură în ceea ce privește reforma birocrației Vaticanului și, mai precis, introducerea de noi reguli în domeniul financiar. Potrivit acestuia, această reformă este cea care a dat naștere „celei mai mari rezistențe la schimbare”, după cum mărturisește în „Espère”, cartea sa publicată în ianuarie.

Un iubitor de fotbal și de literatură
Cu această carte, Papa Francisc abordează subiecte mai ușoare. Pasiunea sa pentru fotbal și pentru clubul San Lorenzo nu este un secret. Este un entuziasm pe care nu îl poate satisface urmărind meciurile, deoarece a jurat în 1990 să nu se mai uite la televizor după ce a fost expus la „imagini sordide”.

Mai mult decât o imagine, Papa a fost un om al cuvintelor. Cândva profesor de literatură în anii 1960, el a provocat o surpriză în vara anului 2024 prin publicarea unei scrisori apostolice în care împărtășea dragostea sa pentru literatură, pentru operele lui Marcel Proust și Jorge Luis Borges. Francisc a văzut această artă ca fiind cea mai bogată în recompense, cea mai capabilă să ajute ființele umane „să înfrunte furtuna”, și a regretat că nu a fost predată mai mult în seminarii. „Papa săracilor” nu a vrut să fie și papa săracilor în spirit.