Paradoxul facturilor la încălzire: de ce cresc, deşi gazele sunt plafonate

În ianuarie 2026, mulţi români au primit facturi la încălzire mai mari cu până la 30%, deşi preţul gazelor naturale este în continuare plafonat de stat. Situaţia reflectă o serie de factori structurali şi de piaţă care depăşesc simpla reglementare a preţului.

Potrivit datelor furnizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), în ianuarie 2026 consumul de gaze în rândul clienţilor casnici a fost semnificativ mai ridicat decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, iar pierderile termice din clădiri au avut un impact major asupra consumului total. „Într-o locuinţă bine izolată, factura lunară la gaze este mai mare cu 100–200 de lei, iar în casele sau apartamentele neizolate creşterea ajunge la 200–400 de lei”, precizează AEI.

Importuri scumpe şi presiune asupra costurilor

Un element esenţial în explicaţia creşterii facturilor este dependenţa crescută de gazele importate în perioadele de iarnă geroasă. Deşi stocurile interne erau cu 11% mai mari decât anul precedent, acestea nu au fost suficiente să satisfacă cererea. Astfel, România a recurs la importuri care „au crescut cu aproape 500% în zilele de ger” şi care au fost „achiziţionate la preţuri cu până la 83% mai mari decât gazul din producţia internă plafonată”.

Plafonarea — un efect amânat, nu eliminat

Chiar dacă preţul gazelor este plafonat până la 31 martie 2026, plafonarea nu poate acoperi integral efectele unui consum mai mare sau al preţurilor mai ridicate pe piaţa internaţională. În plus, investiţiile reduse în eficienţa energetică şi reabilitarea termică a clădirilor înseamnă pierderi de căldură considerabile, ceea ce agravează consumul şi, implicit, costurile pentru încălzire.

În absenţa unor îmbunătăţiri reale în eficienţa energetică a locuinţelor şi în reducerea dependenţei de importuri, experţii cred că presiunea asupra buzunarelor consumatorilor va continua să fie ridicată, indiferent de mecanismele de plafonare existente.