Primul judoka nevăzător din ţara noastră este din Cluj. Tânărul studiază Psihopedagogie Specială la UBB
Primul judoka nevăzător din ţara noastră, Alexandru Bologa, care a obţinut în toamna anului 2016 medalia de bronz la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, iar anul trecut aur la Campionatele Europene pentru nevăzători, este în acelaşi timp şi student la Psihopedagogie Specială, la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.
Potrivit agenției de presă AGERPRES, Alexandru este legitimat la Clubul Universitatea CSM Cluj-Napoca şi se află într-un moment de plină ascensiune sportivă, ţintind aur la mondialele de anul viitor, dar în acelaşi timp vrea să folosească experienţa sa pe tatami pentru a promova sportul în rândul persoanelor cu dizabilităţi, deoarece consideră că le poate înţelege mai bine decât alţi oameni.
El a ales să urmeze Psihologia tocmai din cauza emoţiilor pe care le avea înainte de competiţii, iar anii petrecuţi în facultate i-au dat noi idei.
„Când am ajuns la stadiul absolvirii şi a trebuit să aleg ce să fac mai departe după Bacalaureat, m-am gândit…. pentru că în timpul meciurilor mele eram foarte emotiv şi de multe ori nu reuşeam să le stăpânesc … m-am gândit cum să fac să fie nişte emoţii constructive. Am ales să studiez la facultatea de psihologie, specializarea Psihopedagogie specială, deoarece am zis că după ce o să termin o să înţeleg mai multe. Eu sunt capabil să înţeleg mult mai bine persoanele cu dizabilităţi şi aş putea să le ajut”, povesteşte tânărul judoka.
Tânărul sportiv consideră că prea puţine persoane cu dizabilităţi fac sport în România, tocmai pentru că nu ştiu că aceasta este o lume care le poate fi şi lor accesibilă.
„Îmi doresc ca în România cât mai multe persoane cu dizabilităţi să practice sport. Eu îmi doresc să promovez sportul, îmi doresc să creez o imagine bună a sportului, a judo-ului, în rândul persoanelor cu dizabilităţi. (…) Asta din păcate la noi lipseşte, oamenii nu cred că persoanele cu dizabilităţi pot să facă aşa ceva. Şi atunci, desigur, părinţii, pentru indemnizaţia aia ce o primesc de la stat îşi ţin copilul acasă şi nu realizează cât rău îi fac. Şi atunci sunt foarte mulţi copii care provin din familii cu poziţii nefavorabile şi ei încearcă să trăiască de pe acea indemnizaţie”, explică Alex.
FOTO: ARGERPRES